Parcă Doamne - Doamne mi-a dat să văd

Versiune tiparTrimite unui prieten

Dragă Maică Siluana vă rog frumos să mă iertaţi că nu v-am mai scris pentru că eram ocupată cu temele sau câteodată eram prea obosită. Aș vrea să vă spun ce mi s-a întâmplat la școală. Eu sunt dată la volei și eram în vestiar cu patru fete, și ele erau dezbrăcate, și a intrat în vestiarul nostru un băiat de-a şasea și când l-a văzut una din colege a început să ţipe iar el s-a speriat, a fugit și a trântit uşa tare după el. Iar prietenele mele erau sub un geam de un metru și din cauza trântiturii, geamul s-a spart și parcă Doamne - Doamne mi-a dat să văd cu încetinitorul și am văzut cum s-a crăpat geamul și cum a căzut și am ţipat: "Cade, aaaaaaaaaaa!" Și ele au fugit repede de acolo. Geamul a căzut exact în locul unde au stat ele.

Și am aşa ceva pe suflet. Îmi este frică să nu muriţi.

Cu mult drag,

Ecaterina

Eu înţeleg că eşti ocupată și nu mă întristez că nu-mi scrii. Te ştiu acolo undeva și am încredere că faci ce trebuie ca să creşti mare și să înveţi să fii fericită în această lume plină de durere pentru cei care nu ştiu să aleagă bucuria de a fi cu Dumnezeu!

Minunea pe care ai trăit-o, și pe care mi-o spui și mie, e o dovadă că în această lume se poate trăi în două feluri: cu Dumnezeu și fără El. Iată, tu ai ales să fii martora acestei vieţi cu Dumnezeu. E greu să împlineşti poruncile, e greu să te lipseşti duminica dimineaţa de plăcerea somnului sau desenelor animate sau a calculatorului ca să mergi la Sfânta Liturghie! E greu să înfrunţi ruşinea și să te spovedeşti ca să te poţi Împărtăşi cu Domnul! Da, e greu, e o adevărată jertfă, dar pe măsură ce gustăm că El e Viaţa, că numai la El este bucuria și că numai cu El toate sunt bune, de la joacă până la lecţii, acest greu devine minunat!

Acum trebuie să-ţi mărturisesc ce mult m-a emoţionat frica ta că voi muri. Îţi mulţumesc mult pentru această mărturisire pentru că putem vorbi acum despre ceva foarte important și anume această frică de moarte.

Copila mea dragă, tuturor oamenilor ne este frică de moarte pentru că moartea nu e în firea lucrurilor făcute de Dumnezeu. Moartea a fost aleasă de om când a decis să nu asculte de Dumnezeu. Și această frică a fost scrisă cumva în noi. Și dacă nu suntem cu Dumnezeu ne împinge la multe păcate. Dar dacă suntem cu Domnul, care ne dă viaţa lui prin Sfânta Liturghie și Împărtăşanie, moartea nu mai este ce era, ci devine trecere la Viață, la Domnul.

Eu sunt bătrână, Ecaterina mea mică, și voi pleca la Domnul mult înaintea ta. Dar nu voi muri, pentru că Doamne - Doamne mă iubeşte și eu Îl iubesc și Îl am în mine și voi merge la El și acolo te voi aştepta și pe tine și pe toţi cei dragi și, când va veni vremea, vom învia cu trupul toţi și vom fi frumoşi și fericiţi. Desigur cei care am ales să facem efortul de a trăi după poruncile Lui!

Te îmbrăţişez Ecaterina mea iubită și îţi poruncesc să creşti mare și să trăieşti mult în bucurie sfântă și pace și să mori la adânci bătrâneţe sătulă de viață. Dar nu sătulă în sensul că nu mai vrei sau nu mai poţi, ca atunci când ai mâncat ceva foarte bun și spui: "M-am săturat! Mi-a plăcut mult. Sărut mâna pentru masă!"

Cu drag și preţuire mare,

M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar