Mândria m-a făcut să mă opresc asupra faptului că mi-aţi spus că aș fi genială.
Primul gând a fost că toţi suntem chemaţi să fim geniali. Că Dumnezeu ne-a chemat să-L cunoaştem, și cunoscându-L, nu putem fi decât geniali. Și asta nu e lucru de mândrie, ci de normalitate. Aşa ar trebui să fim, aşa suntem datori să fim.
Al doilea, Maica îmi încearcă mândria.
Al treilea, Maica râde de mine.
Dar cică primul gând e de la Domnul. Aşa că, le las pe celelalte.
Cr.
Da, Copila mea iubită
Primul gând e de la Domnul! Ştii, când crezi în El și apoi, crezând și im plinind poruncile Lui vezi ce eşti în stare cu Darul Lui, nu poţi să nu-I mulţumeşti și să nu spui cum însuşi i-a învățat pe Apostoli ca să-i ferească de diavoleasca boală a mândriei: "N-am făcut decât ce eram datori să facem ca nişte slugi netrebnice". Mare e taina slugii netrebnice! Numai trecând prin ea putem ajunge la conştiinţa că suntem fii în Fiul.
Da, suntem slugi netrebnice ale iubirii lui Dumnezeu Care pe toate ale Sale ni le oferă nouă, fiecăruia, dacă voim să ne lepădăm de noi înşine (închipuirea că am putea fi sau face ceva fără El), să ne luăm crucea (durerea răstignirii tuturor pornirilor și impulsurilor egoiste și de rivalitate) și să-I urmăm Lui, împlinind poruncile Lui și crezând în toate făgăduinţele Lui. Mulți dintre noi ajungem greu la această conştiinţă pentru că alegem să-i credem pe cei ce ne spun că suntem proști sau că nu suntem buni de nimic, numai pentru că nu suntem aşa cum ar dori ei. Și vom fi vinovaţi în fața lui Dumnezeu dacă vom rămâne în această credinţă și când auzim Cuvântul și Făgăduința Lui pentru noi.
Din păcate, chiar și cei care au crescut în pace și fără „traume” în casa Tatălui lor, aleg să nu îndrăznească să se bucure de iubirea și darul lui Dumnezeu, ci să trăiască o existență măruntă, răscolită doar de invidie când, câte un fiu rătăcit se întoarce acasă și descoperă bucuria de a fi fiu!
E aici, copil iubit, vocea înşelătorului diavol care ne face să credem că a fi smerit, sau „sărac cu duhul” înseamnă a fi prost, a duce o existență vegetală sau animală, bicisnică, e adevărat, dar foarte confortabilă și fără riscuri! Or, sărăcia cu duhul este golirea de toată „înţelepciunea” omenească, „curată” prostie de fapt, pentru a primi Duhul Sfânt Care ne învaţă toate.
Iar Duhul Sfânt îl primim în Biserică, prin hrănirea duhului nostru cu har prin Sfintele Taine, prin sfintele slujbe, prin rugăciune și citirea cărţilor sfinte și duhovniceşti. Și ne întărim și statornicim în Duhul împlinind poruncile și mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.
Totul e atât de simplu! Noi oferim Domnului pe ale noastre: gânduri, frământări, dorinţe, preocupări, planuri de viitor, trăiri afective de moment, căderi, păcate chiar, și El le transformă cu harul Lui în ale Sale!
Fii binecuvântată, Cr., și îndrăzneşte! Credinţa ta a fost și este lucrătoare.
Cu drag și respect,
M. Siluana