Doamne ajută Măicuţă !

Doamne, ce frumos sună și ce bine ar fi dacă noi am și pune în practică acest lucru, daca în loc să cârtim la fiecare rană, la fiecare palma luată, am mulțumi și am înmulţi rugăciunea, ne-am smeri și-am nădăjdui, am pleca capul, am vorbi mai puţin și am învăţa să tăcem și să-L lăsăm pe Domnul să vorbească în noi.

Ştiţi scumpă Maică, ce vad eu cu fiecare clipă care trece de când am început "Seminarul" ( Dumnezeu să binecuvânteze pe cel care l-a gândit), că oriunde ne-am suci și ne-am răsuci, suntem îndemnaţi la RUGĂCIUNE și cred, cred cu adevărat că aceasta este singura și cea mai la îndemână soluţie pentru toate problemele noastre. În primul rând la fiecare temă suntem îndemnaţi să ne rugăm, fie pentru cel ce ne-a rănit, fie pentru cel ce ne-a făcut o bucurie, pentru prieteni, pentru vrăjmaşi (o rugăciune foarte frumoasă) și... tot aşa, iar făcând acest lucru, rugându-ne mereu pentru ceva, pentru cineva, nu facem altceva decât, ne curăţim de tina din noi, și învăţăm să iertăm, iar pe mine rugăciunea m-a învăţat să iert (nu eu am iertat, ci Dumnezeu m-a întărit în rugăciune și mi-a fost mai uşor să iert ). De fapt nimic din ce am dobândit până acum nu mi se datorează mie, nimic nu aș fi simţit dacă Domnul n-ar fi îngăduit, nu spun că sunt pe o treaptă bună (sus) dar sunt pe o treaptă, poate chiar pe prima, sunt foarte neputincioasă iar treptele sunt înalte, sunt foarte greu de urcat, sunt extrem de alunecoase și foarte înguste, pentru mine este foarte greu dar sunt totuşi pe o treaptă și mă "chinui" să mai urc, vreau să urc și cerșesc ajutorul Domnului, vreau să mă ajute să pot... pentru că singura nu voi reuşi. Cum mă înalț altfel decât prin rugăciune, iar dacă vrei să-ţi fie ascultată rugăciunea, trebuie să fii foarte convins că Cel cu care vorbeşti te ascultă, iar dacă nu ai iertat, măcar pentru acea zi în care ţi-ai propus să te rogi din inimă, pe cel ce te-a supărat, te-a jignit, te-a umilit nu poţi aştepta un răspuns "rapid " pentru cererile tale și încă unul care să te și mulţumească.

Cam asta m-a învăţat pe mine până acum seminarul scumpa mea Măicuţă, să învăţ să iert deşi (cred că mă repet) nu o fac încă foarte uşor, dar mă străduiesc. Am învăţat totodată să am răbdare (și aici mai am de lucru) dar încep să am răbdare, în primul rând cu mine, apoi cu cei din jurul meu.

"Iar rănile noastre pot fi ferestre care ne deschid spre durerile altora" - și asta tot prin răbdare și iubire se poate realiza, dacă iert înseamnă că iubesc, iar dacă iubesc curat pot fi un pansament bun pe o rană care doare tare. Iar dacă iubesc curat, palmele cu care am fost lovită NICIODATĂ nu le voi folosi în acelaşi scop, dacă iubesc îmi voi folosi palmele ca să mângâi cu ele și să alin o suferinţă.

Am mai învăţat un lucru foarte folositor pentru suflet, părintele meu Duhovnic mă îndeamna să binecuvântez și îi mulţumesc din suflet pentru asta. Am început să binecuvântez, începând de la cafeaua pe care o beau dimineaţa... până la luna care se mândreşte noaptea pe cer, sau stropii de ploaie care-mi intră-n balcon și-mi udă podeaua.
Îmi binecuvântez fetiţa, soţul, casa, părinţii, preoţii care ne păstoresc pe dumneavoastră scumpă Măicuţă, chiar și pe cei pe care ştiu că nu mă plac am început să-i binecuvântez și vă asigur că am și văzut rezultatele acestui gest.

Vă mulţumesc pentru tot ce ne învăţaţi, vă mulţumesc pentru rugăciune și pentru răbdare și vreau să-L rugăm împreună pe Bunul Dumnezeu și pe Preasfânta Sa Maică să ne ajute să urcăm treptele împreună, să ne rânduiască sănătate, răbdare și multe bucurii.

Vă îmbrăţişez cu mare drag scumpă Maică și Îi mulțumesc Domnului pentru toate.

Fiţi binecuvântată!
Andreea