partea VIII

Versiune tiparTrimite unui prieten

VIII

- O mamã care a fãcut avort se mai poate mântui, indiferent de câte avorturi a fãcut?

- Eu n-am citit nicãieri spunând cã Mântuitorul o refuzã de la pocãinţã, cã refuzã pe cineva de la pocãinţã, cã existã vreun pãcat pentru care omul sã nu se poatã mântui. Nu existã. Nu existã nici numãr, nici cantitate, ci doar dacã eu ma întorc la Dumnezeu, dacã eu mã pocãiesc, dacã eu spun: "Doamne, mi-am omorât copiii, Doamne, i-am aruncat în canalizare, Doamne, nu merit sã mã mântuiesc. " Şi Dumnezeu o sã spunã:"Nu m-am întrupat pentru cã tu meriţi, ci pentru cã Te iubesc, pentru cã Eu sunt Mântuitorul tãu şi Dumnezeu iartã toate pãcatele." Sã ne dãm în mâna Lui şi apoi sã ne iertãm noi. Vedeţi, e aici o problemã extrem de complicatã. În lumea asta modernã se face acum o terapie, se numeşte consiliere pentru sindromul post-avort. Femeile care au avortat au o suferinţã anume, un fel de mânie, un fel de a avea relaţii cu pãrinţii, cu soţul şi cu ceilalţi copii, ori toate acestea trebuiesc conştientizate, spovedite, pentru cã de la pãcatul pruncuciderii noi am mai fãcut o serie de alte mari pãcate pe care noi nu le-am conştientizat şi care au intrat cumva în deprinderea noastrã. Dar sã nu deznãdãjduim, Dumnezeu este Dumnezeu, este iubire, este iertare, şi sã îndrãznim asta. Sã avem încredere în ce face El cu pruncii noştri, în ceea ce ce face El cu noi, pentru cã El este Dumnezeu. Noi spre mâna Lui sã ne dãm. Şi sã încercãm sã-i iubim pe copiii aceia şi sã-i numãrãm: "Avem 28 de copii." Cunosc o doamnã care are 28 de copii avortaţi. Nu e nevoie sã-i botezãm pe alţii, sã le punem nume, sã botezãm 28 de copii, depinde de fiecare pãrinte duhovnic. Şi doar sã recunoaştem cã am ucis şi cã Dumnezeu este mântuitorul şi a criminalilor, şi a tâlharilor, şi a desfrânaţilor, cu o condiţie. Ca noi sã ne lãsãm de asta, sã ne lepãdãm de asta, sã ne pocãim, adicã sã ne întoarcem şi sã ne plângem pãcatele, dar nu în sensul de a le plânge:"Vai, cum am putut sã fac aşa ceva!", ci în sensul de a plânge de bucurie cã avem un Dumnezeu care spalã pãcatele, care ridicã pãcatele, care le-a luat asupra Lui. Avem un Dumnezeu care face asta, şi eu zic sã profitãm acuma, cât putem sã mai facem, pânã la moarte.

A consemnat Ioan BUTIURCÃ