partea X

Versiune tiparTrimite unui prieten

X

- V-aş ruga sã-mi spuneţi dacã este pãcat sã bei cafea? Dacã nu beau o cafea pe zi mã doare capul. Credeţi cã sunt dependent de cafea şi aceasta este un pãcat?

- Nu, nu e pãcat. Existã oameni care au tensiune micã. Cafeaua este un aliment. Dacã este consumatã ca un aliment, deci dacã este bãutã o cafea pentru cã ne ridicã tensiunea, nu este pãcat. Dacã dupã ce ai bãut cafeaua, te rogi, faci treabã bunã la slujbã, nu înjuri, nu numai cã nu e un pãcat, dar este chiar un ajutor în viaţa ta. Dar dacã bei cafea şi faci pãcate, atunci e pãcat. Mai bine dormeai şi nu fãceai pãcate. Sunt oameni dependenţi de cafea. Balzac a murit din dependenţã de cafea, dar el nu bea o cafea pe zi.

- Sunteţi de acord cu fardurile? Eu mã fardez pentru cã sunt complexatã de urâţenia mea.

- Sigur cã sunt de acord cu fardurile. Cunosc un fard, de firmã, e lumina pe care o rãsfrânge icoana asupra chipului nostru. Nu te mai uita, mãicuţã, în oglindã. Oglinda e mincinoasã. Uitã-te la icoanã şi zi:"Doamne, sunt dupã chipul tãu, Maica Domnului, sunt dupã chipul tãu", şi se va aprinde o luminã în tine care te va farda atât de frumos încât nu o sã mai fii complexatã. Ai încredere în Cel care te-a fãcut, a îngãduit sã fii aşa şi uitã-te la El şi vei vedea cât eşti de frumoasã. Trebuie şi noi sã ne parfumãm, şi noi, creştinii. Rugãciunea e parfum. Sã ne parfumãm, sa ne fardãm, sã facem toate cele de cuviinţã, ca sã mirosim frumos, ca sã fim frumoşi. Suntem frumoşi, dar trebuie pentru asta sã ne aducem aminte.

- Spuneaţi cã nu existã pãcat în urma cãruia sã nu ne mântuim. Dar hula împotriva Duhului Sfânt ce este?

- Este un pãcat pentru care nu ne mântuim dacã nu renunţãm la el. Sunt atâţia mari hulitori în istoria Bisericii care s-au lepãdat. Dacã murim în acest pãcat atunci sigur nu ne mântuim, pentru cã nu vrem sã ne mântuim, nu vrem sã-l primim pe Dumnezeu. Eu vã recomand sã nu vã mai gândiţi aşa de mult la pãcate. Ia mai gândiţi-vã şi la Dumnezeu. Şi ziceţi:"Doamne, eu asta simt cã mã rãneşte, ãsta e pãcatul pe care l-am fãcut, îl duc la pãrintele duhovnic şi acum mã gândesc la Tine şi nu la pãcate. Şi vãd eu dacã Tu mã ierţi sau nu. Am sã simt în inima mea dacã Tu eşti chiar milostiv sau nu. Aşa sã privim pãcatul, acolo, sub patrafir, acolo sã ne gândim la el. Sã nu ne perpelim cu gândul la pãcat în afara tainei sfintei spovedanii, decât atunci când îmi fac rugãciunile, seara când îmi fac rugãciunea de searã:"Iartã-mã, Doamne, pentru asta, asta, asta şi asta", şi ne lepãdãm. Ne lepãdãm ca sã le ridice Domnul. Obsesia pentru pãcat face parte dintr-o strategie a diavolului, sã mã ţinã cu gândul la pãcat, sã nu mã gândesc la Mântuitor.

- Mãicuţã, dacã atunci când iubeşti o fatã, şi de multe ori în timpul rugãciunii nu te poţi concentra gândindu-te la ea, ce este de fãcut?

- Sã te rogi pentru ea, mãicuţã. Sã zici aşa: faci o sutã de mãtãnii şi spui:"Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-o pe Ionela! Doamne Iisue Hristoase, miluieşte-o pe iubita mea", şi gata, ai rezolvat. Ţi-ai fãcut şi rugãciunea, ţi-ai iubit şi fata şi vei fi şi fericit.

Credeţi cã este bine sã participãm la distracţii şi la chefuri în vremea Postului Mare?

-Sigur cã da, sigur cã este bine; e minunat, e minunat sã participi la distracţii şi la chefuri pe vremea Postului Mare, pentru cã aşa ai sã vezi cât eşti de nefericit. Şi ai sã te întorci la bisericã şi ai sã zici: "Vãd oameni care ies din bisericã atât de fericiţi şi oameni care ies de la distracţie şi sunt atât de nefericiţi." Vedeţi, haideţi sã luãm doi tineri: unul care a stat la Canonul Sfântului Andrei Criteanul, asearã, la bisericuţa de pe deal, da, şi unul care a fost la discotecã, şi duceţi-i la coasã, bre, şi o sã vedeţi cã unul se prãbuşeşte şi celãlalt nu. Dacã vom ieşi împreunã cu cei care se zgâlţâie în discoteci şi vor vedea cã noi avem o putere pe care ei nu o au.eram odatã într-un liceu la o clasã şi se uita un bãiat mare şi puternic la mine, şi zice:"Maicã, eu am obosit numai uitându-mã la matale. De unde ai atâta putere?". Şi i-am arãtat. Zice: "Da' eu acolo n-am umblat". Ce sã facem atunci când în aceastã viaţã avem de toate: sãnãtate, bani, dragoste, înţelegere, dar totuşi sufletul nostru este trist şi gol şi pare lipsit de viaţã?

-Sã-l întrebi pe Dumnezeu: "Doamne, ce-mi lipseşte?" Da? Şi o sã zicã:"Vinde averea ta, dã-o la sãraci!". Ia porneşte matale şi ia-o pe strada pe care locuieşti şi la început fã-i milostenie numai prin rugãciune. Sau, dacã locuieşti la bloc, fã acolo, dar probabil cã dacã ai de toate nu stai la bloc. Şi zi aşa:"Doamne, miluieşte-l pe Ion, Doamne, miluieşte-o pe Vasilica!", pe unde treci pe stradã roagã-te pentru cei care sunt acolo. Apoi, vezi dacã e cineva flãmând în cartier şi sã-i faci mâncare singurel. Nu iei mâncarea fãcutã de mama sau fãcutã de altcineva. Sã faci aşa, o mâncãricã, rugându-te pentru acela şi ducându-i o mâncare caldã şi privindu-l când o mãnâncã, sã vezi cu câtã bucurie mãnâncã. Cereţi de la Dumnezeu bucurie. Sunt oameni care cer sãnãtate. Iatã un om care are sãnãtate şi are o viaţã goalã. Sunt oameni care cer bani. Iatã un om care are bani şi nu are bucurie. Sã cerem bucurie. Cere, mamã, bucuria. Dacã nu te descurci, scrie-mi o scrisoare pe net şi-ţi rãspund.

A consemnat Ioan BUTIURCÃ