când cuvântul nu arde, nu ai limbi de foc

Versiune tiparTrimite unui prieten
Ioan-Silviu Batariuc

urechile aud partea dreaptă a sunetului,
partea dreaptă a Domnului,
vuietul dinspre răsărit.
cirezi de vite ţin isonul vecerniei,
ca să nu-mi fie spre osândă cuvântul.
îngerii îşi pun palmele ca să-mi ridice cugetul.
din inimă ca dintr-un coşciug,
Dumnezeu îmi va înverzi oasele uscate.
pe trupul sufletului îmi vor creşte flori ce câmp,
să se hrănească sălbăticiunile în loc cu verdeaţă
şi să spună: Amin.