De ce-mi ridic mereu privirea la cer
Când vreau să Te cunosc, să îți vorbesc?
Spre ce-și îndreaptă cerul oare ochii
cînd vrea să se supună și Ție să se-nchine
dacă și el, la fel ca noi, căzut-a el din Tine?
Iar cerul când se roagă, Te caută într-un alt cer?
Eu ce să fac, căci nu văd decât unul,
Iară în cel pe care-l văd, nu văd nimic în el.
 
Mă uit la steaua ce pare a fi cel mai aproape
Și-mi spun că poate ea a rămas în urma celorlalte
Vrând parcă taine sfinte să ne-arate
Și caut eu zadarnic arhangheli printre stele
De-aș rupe taina ce Te-ascunde Doamne
În cerul vreunui cer, deasupra altei stele!
 
Aici pe jos și în genunchi, în cioburi de iluzii,
sunt Doamne clipe-n care simt că Te-am găsit,
dar... nu în cer și nu printre luceferi.
Să nu mă rătăcești, căci singură prin stele
eu nu mai pot la Tine ochii să-mi cobor.
E adâncă-n mine nevoia mea de Tine,
Cu ea mă trezesc, cu ea mă adorm în genunchi.