Colegei plecate...

Versiune tiparTrimite unui prieten
Florica Buta

           

             

(în 2 februarie 2009 , prof.Otilia Ilovan)

Greu îmi este ca să scriu,
Gândind capătul de drum
Când te-am privit într-un sicriu,
Nu pot nici gânduri să adun.

Nu vreau să tulbur al tău somn
Cu vorbe fără de sfârșit
Căci tu în viaţa ta de om
Prea multe-ai împlinit...

Dar sufletul mă-ndeamnă
Ceva frumos să-ţi spun
Ceva ce poate-nseamnă
Mai mult decât, somn bun...

Viaţa ta, tainic s-a scurs
Tot gândindu-te la alţii,
I-ai iubit, în sus i-ai dus,
Înmulţind mereu talanţii.

Noi care te-am cunoscut.
Dorim în ceruri să fii vie,
Căci clipă este ce-a trecut
Să ai răsplată-n veșnicie!

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar