Cuvintele scrise – amprente nescrise ale
Sufletului
Aleargă timide, să culeagă din haos
Fapta bună a omului – înţelepciunea și
Stavilă să pună gurii abrașe...
Viaţa – Cuvânt înscris de Legea nescris-a
Destinului
Culege din calea-i măreţii, baliverne – toate
Oglindă omului s-i fie
De azi pe mâine...

Cuvintele scrise – clipe de taină ale
Nemuririi
Biletul de trecere –dincolo vizează
Mai bine să-i fie trecătorului calea,
Mai bună să-i fie odihna de mâine...
Femeie, bărbat – iubirea
 n-alege!...
Cumpănitor, omul, nu calea cea dreaptă
Alegând-o
Înfruntă destinu-i plecat și-și jelește
Propria faptă înscrisă pe frunte...

Frumoase prin însăși destinul lor scriptic
Cuvântul – cheia iubirii supreme,
Seva pământului românesc
Se pleacă în mâna timidă a școlarului
Și plânge prin sughiţul fecioarelor...
...și toate, Doamne, răzbesc pân-la urmă,
Toate, prin viaţă, în liniște răzbesc!...
Dar, cu Tine....