Dacă aş fi un bob de grâu

Versiune tiparTrimite unui prieten
Monahia Nicodema Stoica

 
Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte 
Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.
 
Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce 
De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.
 
Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa: 
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.
 
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!
 
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
 
Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne: 
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.