Cerul, până ieri ascuns în ceața densă
Trimite semn divin nainte de
Botez: să nu uite omul: ce-i trecător,
Ca apa trece… Duhul, azi în sărbătoare,
Înalță fierbinte, întreită rugă,
ca deșarta-ne vorbire să nu umple astăzi mintea…
Epifanie. Porumbeii, alb, albastru-gri și roșii,
Duc  al minții plâns lăuntric și a
Inimii sfărmare: „coborîv-a Domnul oare
 să ne spele azi de tină?
Sau, așa rămâne-vom,  pe vecie:
în nelumină…
Epifanie.  Scris-a Domnul cu-ale
Sale litere de aur:
„Astăzi, Eu arăt mulțimii că aceasta
Mi-e voința: Duhul Sfânt spre Fiul să
Coboare;
Voi să știți, ce Eu voit-am, este-nscris
În cartea vieții:
Și cu litere nescrise, prin iubire,
Din vulcan nestins de ură
În vulcan aprins de pace, voi să dăinuiți!...”
Epifanie. În lumina arătândă, colo sus,
Pe crengi de dor
Porumbelul sfânt coboară pe al Fiului
Său umeri: „Viața însăși vă e darul!
Voi s-o știți a prețui!”