Mănunchiuri de fulgi îmbrățișează
pământul, obrajii spălându-i,
îmbrăcându-l apoi în haină de nuntă;
chemarea lăuntrică a acestuia
răspunde
îmbrățișând cu-ale sale ramuri
roua- balsamul jertfei divine...

       O vrabie trezită din somnu-i
       de glasul duios al perechii,
       balansându-se, răspunde chemării
       cu al său cânt de iubire,
       făcându-și toaleta de nuntă...

Natura, îmbrăcată în albă hlamidă
îmbujorându-se, surâde unei alăute tainice,
inocența iubirii unind
și om și copac și floare și fulg...

       În stare de veghe, între milenii
       Ca și gorunul, omul-zăpadă
       păzește intrarea în staul -
       Maria, în liniște, pruncul
       să nască...