Închinăciune Sfântului Ioan Iacob

Versiune tiparTrimite unui prieten
TIoan

Versul cel cu patru strune,
Nins sipet turnat în aur,
L-ai tocmit aşa s-adune
Suflet viu, sfinţit tezaur.
Domnului smerită slugă,
Pus-ai slova românească
În potir de scumpă rugă
Către Cerul Sfânt să crească.
Ai purtat pe calea strâmtă
Sarcini mari de suferinţă,
Ai urcat pe scară sfântă
Stânca 'naltă de credinţă.
Drag de carte, 'nvăţătură,
Minte trează şi credinţă,
Iubirea pentru făptură
Ţi-au fost tainica dorinţă.
Dar ţi-a dat cu bucurie
Mănăstirea Neamţ dintâi,
Un bun rost în chinovie,
Chip de înger căpătâi.
Plâns de-a Raiului dorinţă,
Dus de dorul Ţării Sfinte,
Ai trudit în nevoinţă,
Scumpul nostru Sfânt Părinte.
Lavra Savei şi Iordanul
Le-ai sporit prin rugăciune,
Priveghere, dor, aleanul
Nimeni nu le ştie spune.
La Hozeva, cuib în stâncă
Porumbel de Cer iubit,
Ai pus umilinţa-adâncă
Şi ani şapte ai sihăstrit.

Peştera ţi-a fost iubire,
Zbor înalt spre veşnicie
Şi-ai cinstit cu dăruire
A Iudeii sihăstrie.
Zile lungi de neputinţe,
Priveghere-n nopţi de vară,
Fierbinţeli şi suferinţe,
Nu le-ai socotit povară.
Sărăcie şi durere,
Boli şi luptă în ispită,
Întărirea în nevrere,
Ruga cea neadormită,
Arşiţă din cer şi vânt,
Frig şi secetă cumplită,
Neplecare la cuvânt,
Vorba cea nepotolită,
Întristare şi slăbire,
Dor de ţara-ndepărtată
Duşmănii şi neiubire,
Toate le-ai răbdat deodată.
Toate le-ai răbdat în taină,
Spini prin inima curată,
Înzăuat în neagra haină,
Şi plecare-naripată.
Dăruiai sfinte cuvinte
Celor ce te cercetau;
Iubitor şi blând părinte
Cei trudiţi mereu aflau.
Despre-a crucii biruinţă,
Bun cuvânt şi luminare,
Cu iubire şi credinţă
Împărţeai la fiecare.
Blând, cu luminoasă faţă,
Neclintit în nevoinţă,
Răbdător în suferinţă,
Ai trecut smerita viaţă.
Stol de păsări din Horat,
Sfinţii, Maica Preacurată,
Te-au cinstit când ai plecat
Către-a veşniciei poartă.

Fii scăpare, vindecare,
Pentru greu trudita lume,
Doctor bun şi alinare,
Izbăvire şi scump nume!
Cu dragoste să veghezi
Din cer şi din Sfânta Ţară!
Rugăminţile ne vezi,
Scapă-ne de grea povară.
Ioane Iacob Hozevite,
Pune pentru neamul tău
Rugi de milă înmiite
La Slăvitul Dumnezeu!