Știu! Între mine și tine nu
Este dată libertatea, nici măcar a
Privirii…
Știu. Prin nescrisă lege, pământul
Să nu se scufunde, trebuie
Curățat de scaieți mai întâi;
Întoarsă brazda, adâncă să fie…
Bine desțelenit apoi,  lasă șar
Să-i ostoiască setea roua din
Cer…
Pământul, abia atunci,  îmbrăținșând
În adânc sămânța
Încolțind-o…

Știu. Între tine și mine, clepsidra
Își scurge nisipul încet, precum anii;
Floarea pământului – altoit, se
Scurge și ea, sămânța stearpă fiindu-i…
Libertatea privirii, pe furiș luată
Îngheață în inimi dorurile:
Vârtejul amețitor al libertății acesteia -
Prea multă voită de Tine,
Cu roua  sărata-nțelepciunii –
Din vreme în vreme, ne atinge palmele,
Ne atinge degetele,
Ne atinge suflul tăcut al iubirii
Nespuse…

Știu. Cu voia-ți, nemuritori ne-ai făcut.
Dar, câtă jertfă
Doamne!...