Câte flori sunt pe pământ,
Toate-s de la Domnul Sfânt;
Căci atunci când înfloresc
Au parfum dumnezeiesc.

Când petalele-și deschid,
Mâinile spre Domnu-ntind;
Să primească-n cupa lor,
Roua sfânt-a zorilor.

Doamne, câte flori ai semănat,
Nume scump, Tu, lor le-ai dat;
Să primească al Tău har,
Ca lumina Sfinților, în dar.

Toate florile-s frumoase,
Încărcate în mireasmă.
Dar din toate, mai aleasă
Este-o Maică Preafrumoasă.

Ea-i cu îngerii mereu,
Rugându-se lui Dumnezeu,
Să avem în lume-un rost;
Ea, e Maica lui Hristos.