Gând viclean ai năruit
Cel mai vesel gângurit!
Şi mi-ai pus în suflet dar,
Numai plânset și amar.

Mult am încercat să cer
C-o silabă un mister,
Gândul viclean încolţit
Ca să fie năruit!

Dar vicleanul e viclean,
M-a lăsat să trec d-un an,
Nu mai mult, să nu ţin minte
Cine poate să m-alinte…