Necunoaştere

Versiune tiparTrimite unui prieten
Grasu Oana

Şi tot mai gonesc prin patima durerii
Mă tot gândesc la astre în tăcere
Ascult şi-acum cu inima încet o adiere.

Ce-am fost noi la început?
O mână de ţărână, fără curaj, fără trecut...
Mă-nclin în faţa Celui care... ne-a cunoscut,
Şi ne-a făcut.

Cu inima ca şi o carte plină de simboluri
Încerc să desluşesc din haos o lumină.
Când pata de culoare începe să pălească
Mă simt atrasă de-ntuneric

Şi apoi... Dispare.