Te-am întrebat, Stăpâne, într-o zi
„Ce-i Noua floare a Iubirii?!...”
N-ai râs: doar dregându-ți glasul
mi-ai vorbit:
„Ia trei măsuri de apă din fântână;
Apoi, din nou, aceeași cantitate de făină.
și, sare-ai spus să iau și zahăr, trei măsuri;
Amestecându-le într-una
Să-ncep a frământa...
Cu mâinile-amândouă aluatul să-l adun:
Miezul, bine dospit,
În trei măsuri să îl despart;
Cu focul inimii, aluatul să sporesc –
Dinăuntru ei vine Lumina...
Tot trei măsuri de aluat
Ai spus să-ntind pe-ntregul câmp...
Grâul, verde, primind hrană nouă,
Va înfrăți!

Din boabele-i cu lapte
O nouă floare se va naște:
Noua floare a Iubirii...