Nu voi a mă depărta de Tine nicicând,
Nici cât lungimea unui  rece gând
Nici cât umbra aripilor  în zbor
Unui future amarnic-rătăcitor
Nici cât clipirea unui ochi de apă
Din care cerbul lin se adapă
Nici cât secunda se cerne pe pleoape
Nici cât greierii cântă-n noapte
Nici cât un strop de ploaie ce bate-n geam
Nici cât freamătul unui nor curtean.
Ador clipele Tale de mângâiere
Ce le sorbesc cu nesaţ în tăcere
Clipe, ce cărămizi nu se mai prefac
În zidul încăpățânării mele, opac
Iubesc clipele dulci de topire
De unire, de îmbrăţișare, de iubire

Nu voi a mă depărta de Tine, vreodată
Iubirea Ta, să-mi fie însorire adorată
Încet mă iei de mână, să plecăm pe cale,
Să miroasă zilnic a sărbători pascale
Nici cât se așterne roua în zori
Nici cât miroase cerul senin a ploi
Nici cât se topește un fulg de nea
Captiv  diafan în caldă mâna mea
Nici cât o sămânţă de muștar
Nu voi a mă departa de Tine, iar.