Copiiii, predestinați să se unească-n
Ceruri, prin jurul copacului se-nvârteau
Cum mirii în jurul mesei rotunde…
Aurul din pletele mirelui revărsau pe umeri
Hiacint și lumină;
Norii, ușor vizibili pe fruntea-i, lăsa să citești
Bucuria mută a-ntâlnirilor din vis…
Nevinovați mirii se copilăreau.

Predestinata nuntă cerească prindea
Mijlocul fecioarei în cercuri nevăzute de
Ochi pământesc; obosită de plâns, cu pletele-i
Argint, rătăcind prin jurul copacului
Mireasa, culegând rouă și hiacint,
Cuprinde zarea îmbrățișând nevăzutul;
Sălașul găsit după ani și ani – copilul din vis
Rupe cercul, să nască
Pruncul de aur…