În gura mare vreau să strig
Că am o viață minunată
Cu nimenea nu vreau s-o schimb
Îți mulțumesc Doamne inc-odată
Îmi amintesc de fericirea
Din zorii tinereții mele
Când eu am cunoscut iubirea
Zburând în lună și în stele.
Îți mulțumesc Doamne din suflet
Că ai avut grijă de mine
Căci chiar de am căzut în groapă
M-ai ridicat de prin ruine.
Dar câtă bucurie Doamne
Îmi vine-n minte din trecut
Gândindu-mă la tatăl meu
Ce l-am iubit așa de mult.
El m-a-nvățat ca să iubesc
Răcoarea din pădurea deasă
Al păsărilor ciripit
Mirosul ierbii de sub coasă
Susurul apei de izvor
Și cerul înstelat din noapte
Doamne, de tata îmi e dor
Să-i mai aud a vocii șoapte
Să-mi spună și să mă intrebe
Dacă sunt bine, fericită
Să mă ia-n brațe și să-i spun
Că sunt de toate mulțumită.
Da, sunt de toate mulțumită
Și nu pot înțelege oare
Cum de cârtesc și mai fac mofturi
În viața asta trecătoare
Căci mă simt foarte norocoasă
De toate câte Tu mi-ai dat
De câtă bucurie, Doamne
În sufletu-mi ai revărsat.
Eu am cârtit mereu cu ciudă
Că nu le pot avea pe toate
Și nu m-am bucurat de viață
Și de Prea Marea-Ți Bunătate.
Acum simt că nu mai încape
Această bucurie-n mine
Sunt persoana cea mai bogată
Ce nu se satură de Tine.
Cu mintea nu pot a cuprinde
Cât trebuie să-ți mulțumesc
Învață-mă Tu cu iubire
Cum să fac să nu mai cârtesc.
Parcă legat-am fost la ochi
Să nu văd câtă bucurie
Ai revărsat Tu peste mine
Din marea Ta Împărăție.
Și n-am nimic pe-această lume
Că toate se distrug în timp
Un lucru rău să-L schimbi în bine
Este ceva de prețuit.
Ajută-mă să-ncep de azi
În loc de rău să fac doar bine
Asta e tot ce mi-a rămas
Să pot să mă unesc cu Tine.
Și fie voia Ta în toate
O, Domnul meu, iubit și scump
Spală al meu suflet de păcate
Să te iubească tot mai mult!
O viaţă minunată
Maria Frandes