Când îngerii
prin ceață rătăcesc,
buimace
gândurile pribegesc.

Dacă se scaldă îngerii
prin rouă,
renaște din dureri
o șansă nouă.

Când îngerii
se joacă printre flori,
speranțele
ne-mbărbătează-n zori.

Când îngerii
prin nori se mai răsfață,
iubirea tăinuită
prinde viață.

Și dacă îngerii
prin aer zboară lin,
călătoresc
ideile-n sublim.

Când mângâieri de îngeri
ne alină,
ne cresc în cuget
aripi de lumină.