Dragoș Ionescu
Din Tăriile Cerului
A Începutului-sfârșit picură,
Se preling lacrimi de mir.
căutându-L pe Tatăl
În ochii insomniei.
Să fie senzația golului,
a golului de rugă?
În toiul nopții am tresărit.
Bântuit de fiori,
urmez aura unei descinderi.
A câmpurilor vizuale.
Să-mi desprind stângăcia
pipăirii de la distanță
A unui îndrăgostit…
…de unicitate!