O CÂNTARE A VIEȚUIRII

Miluieşte-mă Dumnezeule pe mine păcătoasa

Împietrita, nemiloasa!

De gheaţă am fost şi Tu m-ai trezit.

Vrăşmaşul m-a închis

Într-un bloc de vis,

Un bloc de gheţar

Făr’ de felinar!

Am crezut că m-ai nedreptăţit

dar acum eu ştiu... că încă de devreme m-ai călit!

 Şi spre a Ta Înţelepciune m-ai pornit.

Miluieşte-mă Doamne că mult m-ai iubit!

Adevărurile Tale mi-ai străfulgerat,

Inima-mi pentr-o clipită s-a şi luminat.

Din scrum şi cenuşă iarăşi m-ai zidit

Şi-am găsit într-a Ta străfulgerare

Ca vreau să fiu Vie, chip şi-asemănare!

Stâncă de Credinţă şi de biruinţă;

Şi-aş vrea să Fiu licăr de Speranţă,

Izvor de Iubire, Sfântă Mulţumire,

Dulce oglindire de Dumnezeire.

Amin