Robii

Versiune tiparTrimite unui prieten
TIoan

Doamne! robii tăi ascunşi în mijlocul lumii,
Sunt ruguri aprinse sub razele lunii.
Izvoare de aur spre cerul deschis
Curg rugile lor; şirag necuprins.

Stăpâne! stâlpi mari de fier la-a lumii temelie,
Îi pui pe cei ce dau prin cruce mărturie.
Cum umbre smerite-s a lumii tărie?
E taina adâncă ce lumea n-o ştie.

Sfinte! cei ce din lume i-ai luat şi-s pierduţi pentru lume,
Cădelniţe-aprinse-s sfinţind al Tău nume.
Le e inima caldă de dragoste-n veci,
Celor ce pentru lume sunt reci.

 

Sfânta Teodora de la Sihla, 7 August