Rost divin

Versiune tiparTrimite unui prieten
Mircea Rotaru

 

                                 
Sunt clipe în care,
ca un copil cuminte,
merg cu Dumnnezeu de mână,
în primăvara
ce tocmai stă să vină.
Prin lumea aceasta.

Am coborât cu tine pe pământ
ca să-nţeleg de ce ţi-e frică şi de ce,
Pe lângă raiul ce ţi-am dat, ai inventat
atâtea lucruri fără nici un rost.

De vei urca cu mine vei vedea,
vei înţelege, şi vei şti de ce,
Îţi spun să fii cu mine- asemenea
într-o lucrare cu un singur rost.

Orice tu poţi să faci şi să prefaci,
oricum poţi să trăieşti, şi să nu fii
Doar sensul orelor în care spui sau taci
îţi este dat şi nu-l ştii pe de rost.

Voi coborî cu tine sus pe aer
ca să-nţelegi şi să nu-ntrebi de ce,
Să crezi doar, pe pământ şi-n cer,
că toate locurile au un unic rost.