Pentru vremea-aceea-n care
La hotarul unui gând
Te-am făcut s-aştepţi prea mult,
Azi mă-ntorc şi-ţi cer iertare.

Pentru fiece-nserare
Risipită şi deşartă,
Ceasul meu cărunt mă ceartă
Şi mă-ntorc şi-ţi cer iertare.

Pentru-acea alunecare
Din cvadriga de cristal,
Îngerului meu solar
Azi mă-ntorc şi-i cer iertare.

Pentru zborul pân' la soare
Care-ar fi putut să fie
Limpezit în apă vie,
Azi mă-ntorc şi-ţi cer iertare.

Fă cea mai de preţ minune,
Cea din veci neauzită:
Din sălbatică genune
Cheamă vremea risipită,

Să se-ntoarcă şi să curgă
Nouă-n albia de lut,
Iară mie dă-mi, Preasfântă,
Aripile de-nceput...