Adu-mi în minte, Sfânt negrăit,
Numele Tău, întreit  tăcând
În rugi;
Lumina Ta-
Să nu  Te uit, iubind,
Dăruiește-mi
Să pot deschide
Cu  ochii minții  prăpăstiile de cuvinte,
Să pot  privi
Ca spre înalte culmi de vise,
Adâncul Morții
Și să nu pier-;
Să cred, să sper, iubind
Dăruiește-mi.

Din neant de valuri de păcate și umbre
De  amintiri fără rost, urlând
În  false șoapte,
Din dorințe-
Spre Chipul  nostru-  al  Tău, al meu- , iubind,
Înalță-mă –
Să știu opri
Timpul,  spre a  a spori  Binele
În a mea Ființă;
Dincolo
De cugetul gândind la Tine-al lumii,
Neînțeles
Purtându-o-n suferință-;
Cu  Tot ce sunt și voi mai fi, iubind,
Înalță-mă.