Un soi de colindă pentru cele cinci anotimpuri.
Deschide-Ţi inima
Ca Dumnezeu să privească la iubirea Ta !

Să mergem dinspre nu spre da,
Să ne luăm destinele cu Noi,
În vremea-n care vin prin El prin Ea
Acum, aici, cu ce trăiesc prin Voi.

Îmi pare că sunt viu, că printre Voi exist
În marginea luminii dinspre tată,
De Mă primiţi în suflet ori în casă,
Voi şti că nu sunt Altul, şi nici trist.

Ci Eu cu Tine şi cu lumea-n trei,
În inima fiinţei de la Tată,
Nici limpezi, nici copii, sau fără pată,
Pe calea fericirii cum o vrei.

Adună clipele trecute şi rămase,
Ca pe seminţe ce răsar în tot,
Fie c-au nimerit în luturi secetoase,
Fie-n pământu-n care spui – da pot !

Să mergem dinspre nu spre da,
Să trecem zidurile ce se cresc în Noi,
Acolo unde sunt şi El şi Ea,
Acum, aici, prin marele apoi.