Doamne, să-Ți scriu o poezie
Așa, cu pixul negru pe hârtie,
Să-Ți spun cuvinte ce din inimă-mi pornesc
Să-Ți spun, să-Ți spun, să nu mă mai opresc!

Doamne, aș vrea să-Ți spun că Te iubesc
Dar frică-mi e să nu greșesc
Să-Ți zic cuvinte pământești
S-arunc cu ele-n boltele cerești….

Tu zis-ai că: „de Mă iubești
Poruncile să le păzești”
Și sfânt va fi  cu Harul Tău
Tot omul ce fusese rău.

Dar eu cum să-ndrăznesc
Să-Ți spun în față: Te iubesc!
Când eu poruncile nu le păzesc,
Și zi de zi mai rău mă poticnesc?

Însă, Tu frică ai zis să nu avem
Căci  Tu cu noi vei face să putem
Și eu atunci, Doamne, nu greșesc
Să-Ți spun din inimă că: Te iubesc?