Spre Amin

Versiune tiparTrimite unui prieten
George Filip

mă nasc şi eu din când în când
azi şapte-ş-trei mă împresoară.
ca bun creştin, am stat la rând
şi-a fost pe-afară primăvară...

războiul a trecut urgent
târând istoria-n copite.
am fost la şcoală repetent
şi am prins graiul de la vite.

prin satul meu din Bărăgan
şi Dumnezeu ara pământul,
pescarii - lângă cabestan,
cu Neptun se-njurau de-a sfantul.

când m-am născut maica plângea
că nu avea făină-n ladă.
prin voalul ei de feregea
prea mulţi groştei avea să vadă.

taica plecase ca argat
şi duhănea ţigări Regale,
dar el ştia că la-mpărat
slujeau şi multe haimanale.

apoi ai mei s-au dus în cer.
îmi vin prin vise câtre- odata
eu port un doliu la rever
prin viaţa multiclaustrată

că toamnă-o fi - sau primăvară,
ca buni creştini să staţi la rând-
c-aşa e: anii ne-mpresoară
dar noi renaştem vrând - nevrând.