Văzut-am Doamne frumusețea
De pe pământ ce-l înconjoară
Căci văz mi-ai dat ca să mă bucur
De-o lume extraordinară.

Însă de văzul sufletesc din naștere eu m-am lipsit
Nu te-am aflat ca să cerșesc, în urma Ta Iisus iubit
Și să Te rog să-mi dai Lumină, lumina sufletescă
Care-i din toate mai de preț, Lumina cea Dumnezeiască.

Lumina ce ne-aduce bucuria,
Care ne mângâie la nesfârșit
Iubirea și dreptatea Ta
Izvor de dragoste infinit.

Și am zărit din întuneric, în care m-aflu zi de zi
Pe Domnul meu iubit și dulce
Care în palma Lui mă duce
Care mă-nvață ce-i iubirea
Și îmi promite fericirea.

Și am gustat din bucurie
Și parcă-n vis frumos eram
Și iubeam totu-n jurul meu
Cu Dragostea eu dănțuiam
De El nu mă mai săturam.

Mi-a dat iubire-așa de multă
Simțeam că nu pot a o duce
Și mă topeam ca și un fulg
Mă minunam de toate mult
Dorind la Domnul să ajung.

Dar am uitat ... de-a Sa Lumină
Sunt ființă de lut și tină
Și tare împământenită
Căzând la cea mai mică ispită.

Și îndoindu-mă din nou
L-am părăsit pe Domnul meu
Care chematu-m-a întruna
Să mă strângă la pieptul Său.

Mi-am reluat acea orbire
Cu care-o viață am trăit
N-am vrut să văd o frumusețe
Rară și mult de prețuit.

Dar Doamne, strig eu către Tine
Ajută-mă să mă ridic
Ajută-mă să văd din nou
În fiecare zi un pic.
Chiar dacă n-o să văd eu bine
Măcar un licăr să zăresc
Deschide-mi poarta bucuriei
Cu Tine vreau eu să trăiesc!!!