Întemeindu-se pe bogata sa experiență pastorală și medicală, mitropolitul Antonie al Surojului afirma: ”Fiecare generație moștenește de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părintii lor și de la înaintașii cei mai apropiați) caracteristici ale minții, inimii, voinței, particularități ale corpului, probleme rezolvate și nerezolvate. Dacă părintii au rezolvat în ei înșiși o anumită problemă, ei le transmit copiilor o omenitate mai șlefuită, eliberată de acea ”problemă blestemată”, ca să folosim expresia lui Dostoievski. Dacă ei nu vor fi în stare să o rezolve, generația următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu. Și eu am întâlnit oameni care-mi spuneau: ”Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde și până unde?” Și, ”săpând” în trecutul lor, reușeam să găsesc de câteva ori la strămoșii și la părinții lui aceeași problemă nerezolvată. Problema apărea în fața acelui om, care o rezolva tocmai fiindcă știa că e un lucru moștenit și că rezolvând-o o rezolva pentru bunica sa, pentru bunicul său, pentru străbunicul său și pentru părinții săi”.