„Căci Moise taie uciderea, iar David taie însăși pe maica uciderii, mânia, și rădăcina care este izvorul răului. De aceea și Hristos, punând frâu mâniei, zicea: „Căci oricine se mânie în van pe fratele său vrednic va fi de gheena focului.” Vezi în ambele părți dreapta măsură: Mâniați-vă, dar nu greșiți, „Cel ce se mânie în van…” Căci este și o mânie dreaptă. Fiindcă și Pavel s-a mâniat pe Elimas vrăjitorul, și Petru pe Safira. Dar nu aș numi asta simplu mânie, ci înțelepciune, purtare de grijă și iconomie. Căci și tatăl se mânie pe fiu, dar din purtare de grijă. Cel ce se mânie în van este cel ce se răzbună; dar cel ce îndreaptă defectele celorlalți, acesta este cel mai blând între toți. Fiindcă și Dumnezeu, când se spune în Scriptură că Se mânie, nu se mânie ca să se răzbune, ci ca să ne îndrepteze pe noi. Așadar, și noi să Îl imităm pe El. A se mânia astfel este dumnezeiesc; a se mânia altfel, omenesc. Dar mânia lui Dumnezeu nu numai că este diferită de a noastră, fiindcă mânia Lui este întotdeauna dreaptă, ci diferă și prin faptul că ea nu este patimă la Dumnezeu. Așadar, nici noi să nu ne mâniem în zadar. Căci mânia nu ni s-a dat ca să păcătuim, ci să împiedicăm prin ea pe cei ce păcătuiesc, nu ca să devină patimă sau boală, ci leac al patimilor.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Psalmul 4, trad. sora Paraschiva Enache