Ultima scrisoare catre Maica

Versiune tiparTrimite unui prieten

Măicuță,

 

V-am scris cu dor de atâtea ori. Inima îmi cere să vă mai scriu o dată. Acum. Cu durerea profundă că ați plecat. Cu bucuria nemărginită că ați plecat la Domnul. Cu tristețea arzătoare că nu am putut fi azi în Iași, să vă sărutăm mâna și să vă însoțim spre mormânt. Cu nădejdea vie că vom ajunge cândva și focul acesta se va stinge într-o mare de lacrimi și flori albe.

Cu certitudinea că voi putea, de acum, să vă scriu oricând, în gândul inimii. Și că mă veți auzi. 

Sunteți pentru mine și pentru noi, pentru totdeauna, Mama. Amma… Cea care ne iubește fără umbre și fără rest, pe noi, pe toți. Toți oamenii.

Acum, când v-au crescut aripi de iasomie și ați plecat spre Cer, vă strig, cu dor, a nesfârșita oară: Sărut mâna, Măicuță!

Pentru că…

… ați fost cu mine de mână în iad,

… ați fost, în rugăciune, scară de lumină pentru sufletul meu,

… ați fost, în cuvânt, far și liman al furtunilor mele,

… ați fost, în răbdare, icoană vie a iubirii lui Dumnezeu pentru ultima crenguță uscat-noduroasă care se crede livadă înflorită.

Plâng, de zile în șir, de durere și bucurie. Cum să Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-ați găsit și m-ați adus la El așa cum nu am fost niciodată? Cum să Îi mulțumesc că ați fost, alături de Părintele meu duhovnic, mâna Lui Hristos pentru mine, cealaltă aripă a zborului meu spre Dumnezeu? Cum să Îi mulțumesc că mi-ați răspuns la atâtea scrisori între atâtea mii de oameni? Că mi-ați auzit sfâșierea, că mi-ați împărtășit râsul de copil, atunci când am uitat de masca minciunii și am privit din nou lumea, cu ochi senini și curioși?

Că m-ați învățat să binecuvântez și, în loc să ridic ziduri ale durerii, să Îl las pe Dumnezeu să deschidă ferestre ale Bucuriei? Cum să Îi mulțumesc că taina înțelegerii cu care mi-ați îmbrăcat inima mi-a devenit haină de nuntă în Taina Sfintei Cununii?

Mulțumesc, Doamne, că ne iubești atât încât încă înfloresc, din pământul acesta amar și încărcat de păcate, printre noi, oameni-Minune, oameni-Cer, oameni-Sfinți! Îmbrățișeaz-o pe Maica și de la noi! Ajută-ne să năvălim cândva pe ușa Raiului căutând-o, pentru a-i săruta mâinile și urma pașilor ei în inima noastră așa cum nu am reușit aici pe pământ!  

 

Hristos a înviat, Măicuță!

Aruncă-ne, din Cer, câte un fir de caprifoi (mâna- Maicii-Domnului)

când n-om mai vedea drumul de durerea spinilor.

Și ajută-ne să Îl iubim pe Domnul, cu inimă curată de copil…

 

M. și I.

12 iunie 2021