Vreau să vă fac o mărturisire.
M-am trezit cu un sentiment atât de profund că totul a fost real.
Am visat - o azi noapte pe măicuța Siluana. Și cred că mult, visul a fost lung. Și atât de real. Un sentiment atât de autentic când m-am trezit...
Se făcea că era într-o cameră, stătea în pat, micuță, firavă și o ajutasem de câteva ori să se ridice și o plimbam. Și la un moment dat, cum o țineam în brațe, am gândit:"țin în brațe o Sfântă!"
Apoi, așezând-o pe pat, m-a ajutat fratele meu care apoi s-a așezat lângă ea și i-a uns mâinile cu mir, cu mult mir, căci se prelingea pe pătură și, așezat lângă ea, o ținea îmbrățișată și stăteam toți în pacea serii. 
Doamne, îmi bate și acum inima și am un sentiment de dor, dragoste și căldură... 
Eu nu cred în vise, le-am alungat mereu, dar acesta, dincolo de curiozitate, mi-a adus pace... 
Ne păzește, așa-i? In sfințenia ei, e fericită acolo Sus...
Și ne arată că nu suntem singuri și nu ne lasă singuri, nu e așa?