Inima mi se încrâncenează când aud veşti despre vremurile ce sper eu să nu vină. Şi aş vrea să îl iubesc pe Dumnezeu să mă topesc în El şi să mă predau voii Sale, dar nu pot cât timp inima e plină de încrâncenare, durere, amărăciune şi teamă pentru mine, familia mea şi toţi oamenii. Dumnezeu este iubire am auzit de atâtea ori, dacă e aşa de ce lasă să ne fie pusă în pericol mântuirea? Ce vină avem că ne-am născut în vremurile astea? Ce vină au copiii ce se nasc? De ce să prindem noi vremuri apocaliptice? De ce vor unii să trăim în frică? Am îndoieli serioase privind mântuirea mea... mă tem că din slăbiciune, din frică sau din puţină credinţă să nu cedez acelora.
Dumnezeu poate să alunge de la noi răul acesta, poate să amâne vremurile apocaliptice. Oare o să o facă?
De ce să nu trăim şi noi plinătatea zilelor noastre în pace, ca toţi oamenii să aibă timp de întoarcere şi de pocăinţă şi să sperăm că ne mântuim cu toţii împreună?
De ce?
Dumnezeu să mă ierte dacă am spus ceva fără să gândesc prea mult şi să ne ierte pe toţi că suntem slabi şi neputincioşi
Urgent de iad
Suflet drag
Cui pui tu această întrebare? Lui Dumnezeu? Dar nu El a ales ca tu şi cei despre care vorbeşti să vă naşteţi acum, ci părinţii voştri, părinţii noştri au făcut ceea ce Dumnezeu a lăsat ca să se înmulţescă omul pe pământ. Când cele două semincioare de om, de la tatăl tău şi de la mama ta, s-au întâlnit, Dumnezeu a întâmpinat acest pârâiaş de viaţă, care curge încă de la Adam şi Eva, cu binecuvântare şi a făcut om nou, persoană nouă, acolo, în adâncul cald al mamei şi i-a dat daruri cu care să poată alege, la fel de uşor ca oricând, sau la fel de greu, mântuirea sau căderea!
Iată, de exemplu, tu, acum: Când alegi să ţi se încrânceneze inima în loc să te încrezi în mila lui Dumnezeu făcând tot ce poţi ca să nu calci poruncile Lui şi să te mântuieşti, alegi să cazi, iar nu să te mântuieşti. Da, suntem slabi, dar Domnul pe toate le poate. Ce ne opreşte să credem în mila Lui şi să ne ridicăm ori de câte ori cădem şi să ne pocăim? Dacă aşteptăm ca alţi oameni să se pocăiască, inima noastră se va încrâncena şi mai rău şi vom suferi şi vom pieri, dacă nu ne întoarcem la mila Domnului.
Ei, ei, suflet drag, Dumnezeu nu stârpeşte răul din lume pentru că el, răul, e cuibărit în inima nostră şi şi-ar distruge făptura Sa mult iubită. Aşa că a ales să ne aştepte cu îndelungă răbdare şi nesfârşită milă. DA, înţeleg că nu putem duce darul libertăţii, dar va veni ceasul în care vom vedea cât este de preţios.
Te rog, Omule, alungă frica cea nesănătoasă şi pleacă genunchiul tău în Faţa Domnului şi învaţă să-I vorbeşti, să-I mulţumeşti pentru tot ce ai şi să-I dai slavă şi să crezi că fără voia ta nimic nu ţi se poate întâmpla.
Crede numai şi aleargă la El, acolo unde este El, în biserica Lui şi vei birui toată frica. Şi vei găsi putere să te alipeşti de rugăciunea Sfinţilor pentru toată lumea aflată în întunericul păcatului şi al revoltei.
Te îmbrăţişez cu înţelegere şi cu încredere că vei găsi răspunsul mergând la Sfânta Liturghie, chiar acum, duminică, acolo lângă casa ta
Maica Siluana