Sărut mâna, Măicuţă şi Doamne ajută!
Sunt un biet păcătos care şi-a cheltuit toată tinereţea lui în păcate grele, păcate care mi-au marcat viaţa şi care au produs dezordine şi haos în viaţa mea. Acum încerc să mă rup de acea vieţuire şi să pun un nou început în viaţa mea. Din mila lui Dumnezeu, am cunoscut un părinte duhovnic foarte bun căruia mă spovedesc şi care mă ajută foarte mult cu blândeţea lui. Lupt cu patima care mă stăpâneşte de atâta timp (având în vedere că am 29 de ani şi sunt căsătorit, având şi doi copii) este foarte grea şi deseori cad cu multă uşurinţă. Şi din această pricină mâhnirea mea este foarte mare pentru că întristez pe Bunul Dumnezeu cu păcatele mele. Pentru aceasta mă simt foarte trist şi nemângâiat. Cu toate că părintele meu mă încurajează şi-mi este alături în lupta mea cu păcatul, eu tot nu pot să scap de această tristeţe care m-a cuprins şi care nu mă lasă să-mi trăiesc viaţa în condiţii normale.
Ce pot să fac să simt mai multă bucurie în viaţa mea?
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea multă putere în munca dumneavoastră.
Petru
Dragul meu Petru
Oare ţi-ar fi greu să facem împreună Seminarul iertării?
Eşti biruit mereu de păcat pentru că nu ai iertat tot ce te-a rănit de-a lungul vieţii, mai ales în primii tăi ani de viată, când nu puteai să-ţi faci dreptate şi fugeai de durere cum puteai! Te rog, Petru, Domnul ne dă Duhul Său Cel Sfânt pentru a ne curăţa de neputinţa de a nu cădea în păcat şi pentru a ne învăţa smerenia! Cazi mereu pentru că vrei să reuşeşti tu! Tu nu poţi! Domnul poate! Lasă-L pe El! Asta să înveţi!
Te aştept cu drag şi încredere,
M. Siluana