Sărut mâna, Măicuţă şi Doamne ajută!
Sunt un biet păcătos care şi-a cheltuit toată tinereţea lui în păcate grele, păcate care mi-au marcat viaţa şi care au produs dezordine şi haos în viaţa mea. Acum încerc să mă rup de acea vieţuire şi să pun un nou început în viaţa mea. Din mila lui Dumnezeu, am cunoscut un părinte duhovnic foarte bun căruia mă spovedesc şi care mă ajută foarte mult cu blândeţea lui. Lupt cu patima care mă stăpâneşte de atâta timp (având în vedere că am 29 de ani şi sunt căsătorit, având şi doi copii) este foarte grea şi deseori cad cu multă uşurinţă. Şi din această pricină mâhnirea mea este foarte mare pentru că întristez pe Bunul Dumnezeu cu păcatele mele. Pentru aceasta mă simt foarte trist şi nemângâiat. Cu toate că părintele meu mă încurajează şi-mi este alături în lupta mea cu păcatul, eu tot nu pot să scap de această tristeţe care m-a cuprins şi care nu mă lasă să-mi trăiesc viaţa în condiţii normale.

Ce pot să fac să simt mai multă bucurie în viaţa mea?

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea multă putere în munca dumneavoastră.

Petru