În camera mea, ce loc de întâlnire, Doamne, ce loc mi-a făcut!
Doar simt (nu gândesc)… simt că din tot ce-s eu și restul, esențialul are doar mărimea unui punct. Un punct, dar ce densitate! Nu-s nebună, sunt sigură că nu-s! Doar mă pipăi, văd, recunosc, sunt eu, e camera mea, sunt icoanele mele, e Maica mea în acea poză! (scurtă intervenție a minții) Brusc, mă gândesc (simt) la moarte. La moarte în sensul că dacă acesta este ultimul pas pentru întâlnirea totală, sunt gata! Acel punct la care m-am redus e gata să se alipească de acel Ceva. Sunt fracțiuni de simțire dilatate în fracțiuni de timp!
E atâta odihnă!
Sună celularul! Conversație banală, cu o „prietenă”!
Apoi cobor din camera, deschid mesajul de la Maica. Spune ce minunată șansă să-mi trăiesc acum durerea și nu atunci în fața morții, când sufletul meu ar „crăpa” probabil.
Știți, dumneavoastră, Maica mea, erați în acel dens, m-ați simțit, m-ați înțeles, altfel cum oare mi-ați răspuns exact la trăirea absolut unică, tainică!?
Da, este Paștele meu! Simt că vă datorez ceva, poate o clipă, poate ani, poate veșnicia! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!
Delia
Fetița mea iubită, iubită,
Pun aici mesajul tău, deși este cumplit de intim, sau poate chiar din acest motiv. Îl împărtășesc și celor dragi nouă ca o chemare la gândul la moarte. E o lucrare a omului cu Duhul Sfânt mult iubită de sfinții noștri, și de mult folos sufletului nostru cel chinuit de spaime pe care încercăm să le amorțim cu fel de fel de surogate sau droguri.
Despre prezența mea în trăirile sau durerile tale, ale voastre, cred că e momentul să dau o „explicație”, pentru că nu puțini sunt cei care simt asta și nu vreau să fie ceva neclar sau paranormal…
Domnul spune că acolo unde se vor aduna doi sau trei în Numele Lui va fi și El! Or, relația noastră e în Numele Lui! În Numele Lui ți-am răspuns la primul mesaj și chemându-L pe El să fie cu noi! În Numele Lui îmi scrii. Tu nu-mi scrii pentru o „conversație banală”, sau ca să faci rost de cineva în care să te admiri, sau pe care să-l abuzezi cât de puțin, numai să-ți potolești neliniștea abuzurilor de tot felul îngropate în uitare sau negare. Dacă ai face-o n-ar mai fi în Numele Lui și El n-ar mai veni la noi! El ne iubește, dar nu ne forțează să-L chemăm și să primim Darul Lui.
Așadar, când întâlnirea noastră este în Numele Lui, El e cu noi și lucrează! Numai cu lucrarea Lui îți pot eu simți durerea și mă pot ruga pentru tine. Numai cu lucrarea Lui îmi simți și tu dragostea, grija, rugăciunea, gândul!
N-ai văzut că în momentele de oboseală, sau teamă sau retragere, eu tac. Nu pentru că nu m-ar mai durea durerea ta, nu pentru că nu aș mai avea loc pentru bucuriile tale, ci pentru că tu alegi să întrerupi legătura. Dacă uneori iau eu inițiativa revenirii și „bat la ușă”, este numai pentru că tu, sau cel ce se retrage, se chinuie cu gândul de a reveni…
Asta e taina, copil iubit!
Și, știi, asta e atât de puțin față de cele pe care le pregătește pentru cei ce-L iubesc!
Doamne, miluiește-ne pe noi!
Cu drag și încredere și recunoștință,
Maica