Mulţumesc mult de tot d-nei Brânduşa care mi-a împărtăşit experienţa ei, că şi-a deschis sufletul făcându-mă să văd că nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Însă cel mai mult trebuie să-i mulţumesc măicuţei Siluana şi bunului Dumnezeu care m-au ajutat şi mi-au luminat sufletul şi mintea, ajutându-mă să văd că Domnul nu îşi întoarce niciodată privirea nici de la cel mai păcătos fiu al său. Măicuţă, nici nu ştiţi cât bine mi-a făcut faptul că am avut curajul să vă spun ceea ce era cu adevărat în sufletul meu, că am început acest seminar cu dumneavoastră. Nu ştiu dacă aţi citit ultimul meu mesaj, cel pentru sesiunea 7. Am început cu prima temă, şi anume cât de important şi de sublim e atunci când ierţi din suflet pe ceilalţi şi pe tine însuţi. Am început zilele astea să citesc o carte şi am găsit citate despre iertare, căinţă şi iubire, care spun cele mai minunate adevăruri, şi care descriu întocmai ceea ce simt eu acum: "dacă în inima ta sălăşluieşte căinţa înseamnă că iubeşti cu adevărat, iar dacă iubeşti, Dumnezeu te va primi la Sine... iubirea plăteşte totul, răscumpără totul... numai căinţa să rămână trează în sufletul tău şi Dumnezeu o să te ierte". Măicuţă, vă mulţumesc din tot sufletul pentru timpul pe care mi l-aţi acordat şi vă implor să rămâneţi în continuare alături de mine până mă voi vindeca complet de "maladia" asta care m-a măcinat: dispreţul faţă de mine şi pustiul din suflet. Dacă primul pas a fost făcut nu mai pot da înapoi... nu vreau să mai dau înapoi.

Petronela