Sărut mâna, Măicuță Siluana,

Cu drag vă îmbrățișez și pe toate măicuțele de la Centru.
Am început Ieșirea din labirint după ce am citit Labirintul codependenței. Prima lecție mi-a stârnit o stare de iritare. Motivul: întrebări la care nu știam să răspund pentru că nu știam la ce moment al vieții mele să mă raportez. Acum sau înainte de a păși în Biserică?
Căci, spre Slava lui Dumnezeu, mărturisesc că multe schimbări s-au produs în mine prin doar participarea regulată la slujbe, deasa spovedanie și deasa împărtășire. Câteodată am fost chiar forțată de scenariul în care cred că DD m-a pus și în care m-am avut încotro și a trebuit să fac față.(vezi părăsirea mea de toți ai casei). Atunci am intrat adânc în suferință, eu nesuportând să fiu singură nici câteva zile, darămite ani... Dacă n-ar fi fost să mă țină în brate Dumnezeu cred că eram prin vreun spital de boli nervoase sau poate nici nu mai eram...
O primă întrebare era, în diagnosticarea codependenței, dacă mi-e frică să nu fiu părăsită. Era una din fricile mele de bază, din cauza căreia am făcut cele mai păcătoase compromisuri (desfrânarea, călcarea sufletului în picioare). Și uite că nevrând mi-a fost dat să fiu părăsită și să n-am alternativă decât a suporta.

Alta:Te aperi de critici nefondate? Atunci răspunsul era da, imediat și vehement. Acum stau și rabd din varii motive, fie că-mi zic că asta e spre smerirea mea, fie nu mă atinge căci știu că n-am greșit.
Cred că ați înțeles motivul iritării mele, faptul că în mine sunt schimbări dar încă sunt cu un picior în trecut și cu altul pe malul schimbărilor.

Nu știu la care: „mine” să mă raportez.
Citind Labirintul codependenței am făcut cu creionul adnotări referitoare la ce cred eu acum despre unele idei, referitoare ori la părinți, ori la mine, ori la soț sau copii.
Să le trimit ca un fel de seminar să vedeți cam cum privesc eu lucrurile? Mă pot ajuta să văd mai clar drumul meu până aici?

Mă interesează mult ce se spune despre SUFLET în scrierile Sfinților Părinți. După cum cred că știți la cursul de yoga asta era o temă centrală, REVELAREA SINELUI, pentru care făceam ore în șir de meditații având ca suport urmărirea respirației și oprirea în vidul dintre inspir și expir. Nu la prea găsit nimenea și era ca o realizare care îl înalță pe cel care se zicea că a atins-o pe un pisc al admirației noastre.
Și acum cred că Dumnezeu ne poate răspunde la întrebarea asta sau a răspuns deja, dar noi orbecăim. Și nu am întâlnit multe referiri la suflet, în cele citite până acum.

O dorință a mea și a lui I era să putem cumva avea acces la cursurile de Inteligență emoțională și nu știm cum s-ar putea, noi fiind departe de Iași. Sunt cumva cursuri înregistrate audio?, sau scrise? Sau s-ar putea ține și la Cluj cumva?
Ne gândeam că am putea învăța să ne gestionăm emoțiile.

Dacă ceva din cele scrise ar fi de folos cuiva pe site vă rog să publicați ce considerați de folos.
Ioana