Mereu mă surprindeți, Maica mea dragă….
La începutul acestui Seminar aveam o întrebare ușor sceptică: „De ce oare, din zecile de teme sau subiecte existente, ați ales tocmai subiectul ăsta al iertării? Și seminar on-line și nu față către față… hmm, deci se vrea un panaceu al problemelor. Hmm... foarte îndrăzneț, mi-am zis...”
Abia acum, după Liturghia iertării am descoperit: E Genial! (iertați-ma, dar nu mă pot abține). 
Duhul Sfânt v-a luminat cum numai El știe și poate!
Nu cred că se putea alege din coșul tuturor opțiunilor ceva mai potrivit cu care să începeți și să începem, toți cei care vrem să înaintăm în viața duhovnicească cu bucurie, nădejde și fără înșelare. Și toți cei care nu căram poveri „grele” ci poveri de „succese”. Of, ce înșelătoare sunt ele, Maică. Și cum ne conduc spre nicăieri. Fără iertare, nu putem să-L iubim pe Dumnezeu și deci, nu cunoaștem nimic și pe nimeni. 
Nu contenesc să mă minunez, Maică, de „finalul” acestui Seminar care invită către un continuu Bun Început. Care îmi descoperă cât de aproape și prezent e Hristos în noi. Și în fiecare din cei care m-au rănit sau pe care i-am rănit. Și asta mă face să simt rănile lor parcă ar fi ale mele și toate o singură suferință. Și cum și eu pot să adaug suferință la suferința aceasta în fiecare zi. Sau nu…
Nu am simțit durere în corp în timpul rugăciunii. Multe nume îmi zburdau prin minte în momentul pomenirii – surprinzător de multe, unele la care nu m-am mai gândit demult. Într-o primă fază am simțit doar o greutate în coșul pieptului și apoi o eliberare. O ușurință a sufletului care voia să zboare, ca un fluture eliberat din borcan. Iar acum simt nevoia să mă rog așa în fiecare seară. Nu mai pot fără…

Doamne, Îți mulțumesc de întâlnirea cu Maica mea dragă și sporește-o cu dragostea Ta!
Cu mult drag,
C. Gh.