Bucuria lui Dumnezeu e bucuria de a fi, dar dăruită de El pentru că noi suntem neputincioși?

Bucuria aceea a lui Dumnezeu înseamnă și bucuria de viață, să ne bucurăm de o floare, de mare, de cer, de păsări? Bucuria aceea de a ști că Dumnezeu mă iubește chiar și când fac rău, că mă pot întoarce în brațele Lui să plâng de păcate, dar să mă bucur că exist? Bucuria aceea de a merge înainte chiar dacă totul merge prost, bucuria acea de a dansa cu fulgii și cu stelele? Aceea e bucuria lui Dumnezeu? Și pentru aceea ce trebuie să fac? Să-mi sacrific poftele, dorințele mele materiale? Atât? Sau se cere mai mult? Nici o ciocolată din lume nu se poate compara cu dansul fulgului de nea, nici un program de televizor nu poate suplini bucuria mării când sărută nisipul. Bucuria lui Dumnezeu e bucuria de a fi, dar dăruită de El, că noi suntem neputincioși? Sau greșesc?
Să ne bucurăm de Domnul! Amin!
C.