Sărut mâna, Măicuță scumpă!
Trebuie să vă mărturisesc că pe parcursul acestui Seminar am simțit o mare schimbare în bine.
Sinceră să fiu m-am temut că această percepție asupra mea să nu fie una înșelătoare. Adică (și acum fac referire la tema sesiunii a șasea): la un moment dat am simțit că mă pot ierta pentru toate păcatele și neputințele mele, pentru faptul că Dumnezeu deja m-a iertat văzând căința mea și pentru că numai așa pot pleca la drum mai departe. Condiția ca eu să nu mai greșesc este să fi conștientizat gravitatea păcatelor mele, să mă căiesc din suflet și să-L rog pe Dumnezeu să mă ierte și apoi să mă iert eu însămi.

Ultima parte nu mi-a prea ieșit, pentru că mă temeam că Dumnezeu nu m-a iertat și mă va pedepsi cumva.
Apoi am simțit, prin acest Seminar, că Dumnezeu mă iubește atât de mult (ca și pe ceilalți de altfel) și că vede că sufăr pentru ce am greșit, și că m-a iertat; și mai ales că dacă ceva dureros se va abate asupra mea va fi nu ca o pedeapsă pentru ce am greșit, ci ca o zguduire spre trezire, însemnând că m-am abătut de la drumul mântuirii sau că asta e calea mea spre mântuire.
Astfel simt că am făcut un pas uriaș și că, deși e posibil să-mi mai vină gânduri dureroase alături de ceea ce am păcătuit, sigur o să-mi amintesc vorbele dumneavoastră, că atunci când îmi mai apare în minte o schemă să nu o mai ascult, ci să mă rog la Bunul că El mă va salva.
Să știți că mi s-a întâmplat recent ca într-o anumită situație V. să îmi zică că sunt ca un buldozer. El glumea, (și chiar așa îmi spunea tata când eram mică, lucru care mă durea tare mult, pentru că mă făcea să mă simt stingheră) și imediat s-a declanșat în mine vechea schemă a omului frustrat, însă după ce m-am supărat, am conștientizat că e vorba de o schemă și m-am gândit la ce mi-ați spus și m-am rugat la Domnul. Am reușit de îndată să trec peste această situație care în alte dăți se adâncea și mai mult în mine.
În ceea ce privește ce simțeam față de C., și aici am simțit o schimbare. Înainte când mă gândeam că mă pot întâlni cu ea, îmi doream cu atât mai mult să mă vadă ca să o fac să sufere; acum însă am simțit că nu vreau să o mai văd și că mi-ar face rău să ne întâlnim. M-am rugat la Domnul să ne ierte.
Deși mi-au mai dat ulterior târcoale gânduri urâte, am simțit că le pot îndepărta prin rugăciune.
Știu că nu sunt complet vindecată și că trebuie să mă rog și mai mult ca să primesc iertarea de la Domnul și să o pot ierta din suflet.
Dacă ar fi să mă gândesc la ce m-ar împiedica să o iert, este faptul că aș putea să mă reîntâlnesc cu ea și că astfel mi-ar reactiva acele întâmplări urâte și poate aș simți din nou în privirea ei că nu ne-a iertat. În aceste momente o să mă rog la Bunul să ne ajute pe amândouă.
Cred că cel mai greu îmi este să iert un om când continuă într-un fel sau altul să-mi facă rău.
Vă mulțumesc, Măicuță, și Domnul să vă ajute!
O.