„Și de faptul că eu sunt indispus în această seară se pare că era nevoie, și de aceea Dumnezeu a îngăduit. Deci, nu trebuie să spunem altceva decât ceea ce am spus. Altfel, dacă nu aveam această indispoziţie, n-am fi spus ceea ce am spus. Am fi vorbit despre alte lucruri, dar probabil că acestea ne-au fost de folos să le auzim în această seară.”
În seara asta m-a cuprins o stare de indispoziţie și m-am apucat de citit sesiunea a șaptea până ce am dat de citatul de mai sus din Arhim. Simeon Kraiopulos și mi-au dat lacrimile. Prin urmare, problema nu e ca sunt indispus, ci nevoia de a afla de ce a îngăduit Dumnezeu să fiu indispus, ce vrea să-mi spună prin asta. Așa mi-am dat seama că eu în mod formal mă predau voii lui Dumnezeu, însă lăuntric sunt încă îndărătnic. Sunt indispus (deși nu vreau să recunosc asta) pentru că am un salariu mic și mă gândesc că nu știu cu ce o să plătim taxele la facultatea soției (ca și cum nu aș ști că Domnul vede situația în care suntem), pentru că nu scriu articolele pe care le am în cap... Toate astea nu sunt decât împotriviri ale omului vechi care vrea să dețină el controlul, să nu se predea. Nu mă supăr pe el, accept că există și Îl rog pe Domnul să facă cu el ce știe.
Îl mai rog pe Domnul să mă ajute să nu mai uit că fără El nu pot face nimic.
Mult timp am fost atât de mândru în sinea mea că de acum știu ce trebuie să fac ca să mă poziționez corect în fața Domnului încât am uitat că de fapt nu eu mă poziționez, ci El mă așează pe mine corect. Iartă-mă, Doamne, că uit de Tine!
Nu înțeleg de ce a durat atâta până am ajuns la sesiunea a șaptea.
Sau poate că nu voiam să aflu ce e cu adevărat cu mine, nu voiam să văd că mai am încă mizerie de care mi-e silă, că nu m-am lăsat în voia Domnului... Acum abia am aflat toate astea… Probabil că am crezut că eram pe drumul cel bun și că, deși nu eram gata, nu mai aveam mult. Iată că mai am!
Miluiește-mă, Doamne, după mare mila Ta!
Dr.
P.S.: Vă sunt recunoscător, Maică, pentru delicatețea cu care m-ați îndemnat să fac Seminarul și pentru faptul că nu m-ați presat. Rugați-vă să-mi dea Domnul puterea să fac și ultimul pas, sesiunea a opta. Vă iubesc.