Am citit „Plecarea de acasă” de la editura trei, și răsfoit „Cum să ne purtăm cu personalități dificile” care... m-au dat peste cap (de asta eram așa... morcovită la grup) m-am cunoscut și recunoscut extrem de bine în prima carte, iar cea de a doua m-a catalogat în personalitățile: dependentă, schizoidă, evitantă și ușor depresivă...
Mdaaa.... și în fața acestui val de cunoaștere... m-am întrebat: ei, ce mă fac acu'? Când ești diagnosticat cu atâtea boli, neputințe...
Ieri... am avut două stări, una dimineața și alta seara, sufletul meu plângea în hohote... o durere sfâșietoare, mocnită, și strașnic de urlătoare.
Prima reacție în fața unei dureri, ispite e: ce să fac? De ce-oi avea-o, ce se întâmplă? Cu panică, frământare a minții...
Și aseară am avut o... „revelație”... să-mi las sufletul să plângă în hohote, că el știe mai bine decât mintea mea, de ce îi vine să plângă... și... ce ușurare...
Apoi, reîntorcându-mă la citatele dragi inimii mele, cu care v-am bătut la cap la începutul seminariilor, abandonate în perioada lor, am mai prins ceva... tare.
Am încercat să fac cu dependența și abandonul ca și cu durerea și plânsul sufletului: SĂ LE LAS SĂ FIE!!! Să le las să treacă prin mine, prin toată ființa mea, și nu să-mi ridic imediat zid de apărare în minte, dar care e de fapt ca o luptă contra propriei persoane. Ceea ce e interesant e că ele, abandonul, dependența, acum, mi-au părut daruri și căi spre desăvârșire. Mică fiind, așa am ales eu să reacționez la abandon... era o sensibilitatea acolo... pe care viața, lumea au prins-o și folosit-o, DAR, culmea culmilor, DOMNUL fix acolo Își pune darul Lui pentru mine... din dependența mea de persoane, va scoate și va clădi ceva: trăirea tainei ca TAINĂ, prețuirea PERSOANEI, trăirea, simțirea lui Tu în/prin Mine.
Apoi, câte nu am învățat din durerile astea... Foarte MULTE...

Și acum dependența, abandonul nu-mi mai sunt dușmani, sperietori de ciori, chin, ci e durere asumată, responsabilizată, iubită (pentru că e a mea, așa cum sângele meu e al meu) dar iubită și pentru că Domnul a ales-o ca piatră de temelie pentru împlinirea dorului inimii mele și voia Lui cu mine.
Cineva mic și iubit