Maica mea,
Zilele acestea mi-a reținut atenția acest „ta” pe care mi l-ați spus. Nu știu dacă a mai apărut pe site cu privire la alte persoane, dar am simțit că „ta” spus mie nu exclude alți „ta”, ci se referă exact la P.S.-ul pe care i l-ați spus lui Kati, la relația personală și unică pe care o aveți cu fiecare în parte.
Dacă eu, în egoismul meu, mă văd pe mine în toți, ca și cum toți ar fi niște oglinzi în care mă reflect, care îmi arată cum sunt eu... că la fiecare văd o fațetă a mea, pe care o recunosc, pentru că nu aș putea vedea dacă nu aș recunoaște. Oglinda asta s-ar putea sparge? Aș putea vedea „eu-ul” persoanei din fața mea? În funcție de cât de mult mă eliberez de măști, de egoism, aș putea ajunge ca eu-ul meu să-l vadă pe eu-ul celui din fața mea, dincolo de tu-ul care este față de mine?

Cr.