Bună seara maică Siluana și tuturor cititorilor acestui site,
Îmi amintesc că acum câțiva ani, în timpul facultății și necăsătorită fiind, mă hrăneam cu acest site. După ce mi-am întâlnit soțul, am abandonat ușor, ușor acest plăcut obicei și totodată și apropierea de Dumnezeu. Întâmpinam diverse greutăți, însă am acceptat să trec peste ele prin propriile forțe și cu propria gândire. Am adoptat acest nou obicei până în seara asta. Bunul Dumnezeu, prin oamenii Lui, m-a făcut să-mi doresc să revin la vechile obiceiuri și să trec astfel mai ușor peste micile probleme pe care viața ni le oferă uneori. Acestea fiind zise, întrebarea mea ar fi ce aș putea face ca soțul meu să-și dorească să-L cheme și să-L roage pe Dumnezeu să ne vegheze și îndrume pentru a avea o înțelegere mai bună? El nu-L respinge pe Dumnezeu, dar nici nu face ceva în privința asta. Știu că pentru început trebuie ca eu să mă rog, dar poate mai sunt și alte sfaturi pe care aș fi recunoscătoare să le aflu dacă este posibil. Fie ca Domnul să vă răsplătească binele pe care îl faceți oamenilor care au nevoie de ajutor!
Bucurie Sfântă să aveți!
Maria