Dragă Maică,

În seara asta m-am hotărât să vă scriu, în primul rând să vă multumesc că ați avut răbdare cu mine și pentru încrederea pe care ați avut-o în mine. În felul acesta m-ați făcut să am și eu încredere în mine.

Mă simt bine acum, însă cred că sunt momente în care nu știu ce să fac cu binele și îl arunc la gunoi, consider că încă nu sunt sătul de dureri, sau omul vechi mai dă târcoale?

Azi am simțit mai pregnant ca niciodată că durerile și necazurile sunt îngăduite de Domnul pentru binele și mântuirea noastră, altfel nu știu cine L-ar mai căuta.

Mă bucur mult că a trecut ceva vreme și nu mă mai cert, spun ce am de spus și nu mă mai simt vinovat de reacțiile negative ale celorlalți, deși sunt conștient că uneori aș vrea să fiu provocat. Cât de rău se poate strica omul, îl provoacă pe celălalt ca să-și spună cât e el de bun și ce rău e celălalt!

Asta făceam de multe ori cu soția, și apoi mă puteam gândi liniștit cât de bine ar fi fost de mă însuram cu alta etc. De aia sunt eu rău, că ea e rea. Mare prost! (îmi vine să râd)

Nu e ușor să iubești, dar e frumos. Cred că iubirea înseamnă în primul rând libertate, să-l lași pe cel de lângă tine să fie el însuși și să-l iubești așa.

Acum simt că sunt mai stăpân pe mine și asta îmi dă o liniște. Cred că îmi place încă să dețin controlul și nu-mi prea convine să-l pierd, simt că uneori soția vrea să mă provoace și mă rog să nu fiu nesimțit să o judec sau să o desconsider pentru asta, că știu ce greu e.

În privința părinților am simțit multă milă față de ei, mai ales față de tata care e ca un copil, săracul, nefericit, dar foarte sensibil, abia apuc să-l mai strâng în brațe. Îmi dau seama ce mândrie aveam în cap, că eu trebuie să ies din neamul meu că sunt mai bun... Acum îi îndrăgesc și-L rog pe Bunul Dumnezeu să-i miluiască.

Mai am totuși o durere, uneori mă întreb: tot tratamentul acesta nu mă face oare să mă împac de fapt cu situația și lucrurile să nu se schimbe în profunzime? Și mă mai întreb de ce până acum, fiind în Biserică, și spovedindu-mă nu m-am „tămăduit”?

Sărut mâna cea bună și caldă,

P. I.